ma uit la ploaie, ascult o carte care nu am oprit-o de ieri, si imi d-au seama ca nu imi placeau diminetile si ca aceasta se schimba...
acum incep sa imi placa din ce in ce mai mult, probabil pentru ca am vazut orasul si la 4 sau 5 dimineata,
ma simt ca si cum as fi unicul pe pamint, interesanta senzatie
mai mult datorita ploii
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
pai e adevărat :)
unicul pe pamant daca presupunem ca teoria realitatilor personale e adevărata.
p.s. treci pe wordpress.com
Post a Comment